Când am ajuns prima oară în Iaşi, încercând să îmi dau seama despre ceea ce înseamnă studenţie şi, mai cu seamă, „studenţia la Cuza”, am rămas profund impresionat şi emoţionat de ceea ce vedeam şi simţeam în jurul meu. Îmi aduc aminte cu drag de primul curs pe băncile amfiteatrului II.8 al Facultăţii de Filosofie. Era un curs de Logică şi interpretare pe care îl susţinea cu mult pathos domnul profesor Ceauşu.
Mă simţeam înconjurat peste tot de un spirit academic, tineresc, un spirit de libertate pe care cu greu îl voi uita. Pentru mine universitatea aceasta a fost ca o a doua familie din sânul căreia nu am plecat şi nu o să plec, probabil, niciodată, chiar dacă sunt proapăt absolvent al studiilor de licenţă. Universitatea m-a învăţat să iubesc, să admir, să preţuiesc, să trăiesc şi să simt gustul vieţii din plin.
Îmi aduc cu drag aminte când în primul an de facultate încercam să descopăr buchiile filosofiei şi ale ştiinţei politicului, alături de minunaţii mei colegi, împreună cu care m-am distrat, am râs, am plâns, am trecut prin sesiuni de examene. Aproximativ majoritatea lucrurilor frumoase din viaţa mea se leagă, într-un fel sau altul, de faptul că am fost „student la Cuza”.
Această universitate m-a fascinat în mod constant pe tot parcursul vieţii mele de student şi, totodată, mi-a influenţat pozitiv trăirile şi fiinţarea mea pe acest Pământ. Voi rămâne recunoscător pe viaţă acestei minunate universităţi de care îmi voi aminti cu imensă dragoste. Dacă ar fi să pot opri timpul în loc, l-aş opri la vremea studenţiei mele care, ce-i drept, încă nu s-a terminat, dar a luat o altă formă.
Aş încheia această trecere scurtă în revistă a amintirilor legate de studenţia mea afirmând că a fi student la Cuza este cea mai importantă trăire, trăire pe care cu greu o poţi uita sau neglija.
Alex Ciobanu
Absolvent Facultatea de Filosofie
