“Din acel moment m-am simtit doar acasa” (Corneliu Iatu)

Era o vară fierbinte. Căldura sufocantă emanată de asfalt mă invada ca un imperiu. Priveam speriat, timid, copleşit pe geamurile tramvaiului care mă urca de la gară spre Piaţa Unirii. Nu ştiam mare lucru din Iaşi, eram un străin pierdut printre atâtea alte mii de străini care doreau să fie adoptaţi de Iaşi pentru cel puţin patru ani de zile. Cerul mă apăsa pe umerii firavi de tânăr absolvent de liceu. Emoţia mi se strecura în fiecare pas şovăielnic care se îndrepta spre statuia lui Cuza. Nu îndrăzneam să IL privesc drept în faţă. Eram prea mic faţă de EL. EL era patronul la care voiam să fac un contract de patru ani. Fiori reci mă străpungeau în spate numai când mă gândeam la EL. Mă îndrept spre bulevardul care mi-a deschis drumul în viaţă. Acum se numeşte Carol I. Atunci era Copou. Ajung în dreptul Universităţii. Am o revelaţie. Vreau să fug. Este prea mare şi eu sunt prea mic. Ezit. Chipuri de oameni se perindă prin faţa unor priviri prea rătăcitoare. Observ oamenii. Sunt studenţi. Îmi mai vine inima la loc. Pot să mai fac doar câţiva paşi. Intru în Panteonul învăţământului românesc. Mă gândesc la Iorga, la Eminescu, conjudeţenii mei. Simt că sunt la mine acasă.

Din acel moment m-am simţit doar acasă.

Conf.dr. Corneliu Iaţu

Directorul Departamentului de Geografie