Cand bobocii se numarau pe bune… (Ninel Berneaga)

Mai e puţin, foarte puţin, şi o să scrijelesc, pe un răboj imaginar, 10 ani de când am intrat la facultate. Cei mai mulţi se pregătesc să aniverseze anii rotunzi de când au terminat facultatea sau liceul. Eu sunt gata să destup şampania (încă o dată) şi să mă bucur că am devenit, în vara lui ‘98, boboc la Jurnalistică, la Cuza.

De ce? Poate pentru că am fost generaţia de boboci pe care s-au făcut cele mai multe experimente la admitere. Astăzi candidatul vine cu dosarul, după ce s-a străduit în fel şi chip (cum e felul şi cum e chipul, asta ar fi o altă discuţie lungă!) să ia note mari în liceu, depune dosarul şi gata.

Acu’ 10 ani, a fost cu totul altfel. Şi a fost cu totul altfel faţă de ceea ce a fost şi înainte de ‘98, şi după ‘98. Lotul de candidaţi la îmbobocire a fost băgat în sălile de examen (da, da, examen scris de admitere!) la 9 dimineaţă şi a ieşit de acolo pe la 4 după-amiază, după ce a trecut, în aceeaşi zi, testele la ambele probe scrise - în cazul Jurnalisticii, testul de limba română şi testul de specialitate). A urmat apoi proba interviului, unde trebuia să ne arătăm cunoştinţele de economie şi de geografie (!?) şi, în cele din urmă, emoţia de la afişarea rezultatelor (exact ce s-a întâmplat acum câteva săptămâni în urmă cu fiică-mea, care se uita cu emoţie la lista unui concurs pentru admiterea în clasa a V-a).

Dar nu pentru chestiile astea sunt gata să destup şampania. Nu, şampania ar ţâşni ca la câştigătorii din Formula 1 pentru că, întrând la facultate, am găsit oameni şi idei pe care nu le-aş fi găsit în altă ipostază.

Eu, unul, consider că nu au fost cursuri ceea ce am făcut eu în facultate. Şi cum ai putea să denumeşti atât de simplu - curs - întâlnirile de înaltă ţinută morală cu Alexandru Zub, Maria Carpov, Alexandru Călinescu, Remus Zăstroiu, Stelian Dumistrăcel, Dan Stoica, Daniel Condurache şi alţii?

Nici dacă mă gândesc la ce colegi întru îmbobocire am avut, nu pot spune că am mers cu ei la “curs”. Pentru că, din băncile nenorocite din corpurile E şi F ale Universităţii “Al I. Cuza”, îi extrăgeam spre locuinţa mea cocoţată-n vârf de bloc, unde practicam fenomenul recunoscut şi remarcat astăzi cu termenul de “socializare”. Aşa înţeleg eu că s-au întâmplat relaţiile mele cu Alex, Răzvan, Mişu, Andreea, Stepan, Mary, Dana, Loredana şi toţi ceilalţi de care nu-mi aduc aminte acum atât de uşor.

Viaţa ne-a dus pe unde a vrut fiecare şi Cel de Sus, iar ceea ce ne-a rămas este să ne facem din când în când mess-eria şi să împrăştiem adunarea de odinioară, din vârf de bloc, spre expresiile contemporane dintre bloguri.

Corpul F a devenit între timp Şcoala Junior şi, dacă stau şi mă gândesc cât de juniori eram noi în ‘98, mai că aş zice să desfacem sticlele de şampanie în băncile Juniorului de azi!

Iar dacă n’o fi să fie râuri de şampanie la ceas aniversar, de-o bere tot ar fi loc în vara asta, la o terasă, prin oraşul din mine, visând la ceea ce am înţeles noi din viaţa de student. Noi, cei care am rămas, în catastifele universităţii, ca fiind a doua promoţie de la Jurnalistică!…

Ninel Berneagă

Membru ALUMNI Cuza