Când am ajuns prima oară în Iaşi, încercând să îmi dau seama despre ceea ce înseamnă studenţie şi, mai cu seamă, „studenţia la Cuza”, am rămas profund impresionat şi emoţionat de ceea ce vedeam şi simţeam în jurul meu. Îmi aduc aminte cu drag de primul curs pe băncile amfiteatrului II.8 al Facultăţii de Filosofie. Era un curs de Logică şi interpretare pe care îl susţinea cu mult pathos domnul profesor Ceauşu.
Mă simţeam înconjurat peste tot de un spirit academic, tineresc, un spirit de libertate pe care cu greu îl voi uita. Pentru mine universitatea aceasta a fost ca o a doua familie din sânul căreia nu am plecat şi nu o să plec, probabil, niciodată, chiar dacă sunt proapăt absolvent al studiilor de licenţă. Universitatea m-a învăţat să iubesc, să admir, să preţuiesc, să trăiesc şi să simt gustul vieţii din plin.
Îmi aduc cu drag aminte când în primul an de facultate încercam să descopăr buchiile filosofiei şi ale ştiinţei politicului, alături de minunaţii mei colegi, împreună cu care m-am distrat, am râs, am plâns, am trecut prin sesiuni de examene. Aproximativ majoritatea lucrurilor frumoase din viaţa mea se leagă, într-un fel sau altul, de faptul că am fost „student la Cuza”.
Această universitate m-a fascinat în mod constant pe tot parcursul vieţii mele de student şi, totodată, mi-a influenţat pozitiv trăirile şi fiinţarea mea pe acest Pământ. Voi rămâne recunoscător pe viaţă acestei minunate universităţi de care îmi voi aminti cu imensă dragoste. Dacă ar fi să pot opri timpul în loc, l-aş opri la vremea studenţiei mele care, ce-i drept, încă nu s-a terminat, dar a luat o altă formă.
Aş încheia această trecere scurtă în revistă a amintirilor legate de studenţia mea afirmând că a fi student la Cuza este cea mai importantă trăire, trăire pe care cu greu o poţi uita sau neglija.
Alex Ciobanu
Absolvent Facultatea de Filosofie
9 users responded in this post
Am citit acest articol si m-a cuprins nostalgia si dorul de zilele acelea insorite pe care le traiam intens si febril …anii studentiei. A fost atat de frumos ! De 11 ani locuiesc in Bucuresti, dar multe din calatoriile mele imaginare au ca destinatie Copoul si ma doare ca linistea aceea dumnezeieasca nu o mai gasesc decat in … vis. Eram saraci, dar fericiti. Mancam cartofi prajiti la resou cu mustar si ne pastram banii pentru a viziona filme la cinemateca. O-ho! Ce vremuri! Ce sansa am avut sa fac parte din acele timpuri!
Yea right…
Ia mai lasati-ma cu atatea ovatii la adresa Universitatii Al I Cuza. Emotii, sentimente, treburi…. siiiguur
Dar de copiatul care se desfasoara ca la el acasa, si profii se fac ca nu vad, nu zice nimeni nimic?? Place la voi asta…
Dar de profii care habar nu au sa tina un curs, si le trebuie cartea ca sa citeasca, ca altfel sunt terminati? Normal ca ei nu te lasa cu cartea pe banca la examen… ca studentu’ tre’ sa stie domle’…
Da’ de cartile scrise aiurea, cu greseli in ele?
Da’ de mofturile unor profi care vor numai comunicari stiintifice, dar dupa aia folosesc materialele pentru studiile lor, ca habar nu au sa faca o sinteza?
Da de profii care habar nu au regulile de baza la un slide show, si vin cu slide-uri in care abia se vede scrisul, si au tot windows 98 pe laptoapele lor, ca nu merge creierasul pentru un upgrade la 2000 macar…sa nu mai vorbim de XP ca e chineza…
Da de idiotii de studenti de bani gata, care stiu numai sa rada daca cineva intreaba ceva la curs… dar daca deschid ei gura, incepe sa miroasa urat creierul???
Da de unele secretare idioate si ele, ca nu le pot spune altfel, care au pretentii de directoare, si toata ziulica mi se plang, ca vai, ca e greu, ca am atatea de facut, ca vai ce multi studenti… cand vrei sa intrebi ceva… Pai tanti… mergi in spania la fasole, daca aicea nu-ti place…
Studentia a fost frumoasa, dar a cam fost umbrita de asemenea exemple, mentionate mai sus. Au fost si profi buni, nimic de zis, dar trebuie dati la o parte parazitii, si dintre studenti, si dintre profesori, daca Cuza se vrea o Universitate Europeana.
Am avut cursuri la care am mers cu placere, si nu am ratat nici unul, dar am avut si cururi la care dupa prima ora nu am mai calcat.
Eram bucuros cand lipsea vre-un atotstiutor idiot, care stia numai sa rada bineinteles, dar figuri in cap la greu, ca nah, tata are bani… tata meu, nu prea are, eu incerc sa acumulez.. el se pare ca are tot… mai putin creier…
Respect pentru profesorii care si-au pus mintea sa ma invete cursul lor, si care chiar stiau ce predau la curs, fara carte. Sper ca pe parcurs sa se schimbe lucrurile, dar in 2006 cand am absolvit eu, tot mai erau lichele de ambele parti.
Domnule admin, daca cenzurati mesajul asta, macar lasati ideile principale nealterate
Cheers
Justme…
@justme: Este adevarat ca exista, au existat si vor exista toate aceste parti negative despre care ai mentionat. Asta nu inseamna, insa, ca cei care au amintiri placute in legatura cu UAIC nu si le pot exprima si nu pot alege sa vorbeasca numai despre ele. Daca ei nu au ales sa vorbeasca despre experientele neplacute, asta nu inseamna ca ele nu exista, ci ca poate ca cele placute sunt mult mai importante si demne de a fi povestite.
Dupa cum vezi, comentariul tau nu a fost cenzurat
ma lasi cu minunatii tai colegi? si clipele minunate petrecute impreuna…
suna a roman sandra brown.
nu am inteles unde e tributul oferit facultatii.
@justme: dacă tot spuneai de greşeli gramaticale, nu mai comenta la alţii şi mai uită-te şi la tine. “vre-un” se scrie “vreun”.
Cât despre lumea care are ceva cu UAIC: nu vă place, plecaţi şi pace. Studenţia nu-i obligatorie pentru nimeni.
Da, am avut şi eu probleme şi voiam să renunţ, nu-mi plăcea şi nici nu-mi place ceea ce fac la Psihologie, dar mi-am dat seama că oricum în primul an nu faci decât generalităţi.
Am spus asta ca să nu am replies de genul: “boboacă visătoare” etc.
Dar dacă e să dai la o parte toate lipsurile unei universităţi (şi apropo, astea-s generale în România) şi să vezi partea bună a lucrurilor, acceptând şi partea proastă, atunci rămâne să-ţi alegi tu singur amintirile. Unii vor să-şi păstreze amintirile plăcute, alţii ţin în ei doar amintirile neplăcute.
Tributul frumoasei studenţii la Cuza şi nu numai e că îţi oferă libertatea să-ţi alegi tu singur calea pe care o vei urma, prietenii şi ceea ce vei învăţa.
Nu iau apărarea vreunei instituţii, dar spun că de aspecte negative e plin peste tot. Hai să mai vedem şi ceea ce este cu adevărat important şi specific unui centru universitar.
Să aveţi o săptămână frumoasă ca primăvara!
Recent cineva mi-a spus o vorba tare, tare cool pe cand eu ma lamentam de zor ca Bucurestiul a ajuns o groapa de gunoi. “Poti gasi ceva bun in orice loc, persoana , intamplare. Totul e sa fii dispus sa vezi si partea plina a paharului”. Da, aducem un tribut anilor de studentie petrecuti la Iasi pentru ca avem obligatia ca din cand in cand sa ne amintim ca suntem intr-o oarecare masura produsul profesorilor nostri. Intr-adevar, ar fi minunat daca dascalii ar fi poate mai constienti zi de zi, in orice moment cand imbraca “uniforma” de profesor ca ei ne pot influenta atat de mult existenta. Chiar si de momentele grele (care au fost multe) imi amintesc cu nostalgie si, uneori, ma amuza. Asta se intampla, probabil, cand timpul pune praful gros peste amintiri si trecerea anilor te face mai intelept, mai tolerant.
eeeiiii..mie mi-a placut la universitate, de aceea am si ramas la un program de master..:)
Leave A Reply
Please Note: Comment moderation maybe active so there is no need to resubmit your comments